Ca părinţi, probabil vă simţiţi foarte fericiţi când micuţul vostru vine pe lume, după 9 luni de aşteptare, planuri, vise şi invăţături cu privire la cum trebuie să vă comportaţi ca parinţi, numai că acel copil probabil nu are nicio vina că la guvernare sunt nişte incompetenţi.
Mă întrebam, ca şi paranteză, oare de ce scriu acest post? Pe soţia mea nu o afectează. Ea este in creştere copil şi nu va fi afectată de noua lege. Dar m-am gandit că am o datorie morală faţă de toţi deontologii care îmi urlau in cap acum un an şi îmi arătau cum se dansează vestitul dans ţopăit al lui Geoană.
Uite că a venit momentul să ţopăi şi eu de bucurie. Dar cum eu sunt un om bun la suflet, şi mă interesează viaţa cunoştinţelor mele, m-am hotărât să le dau o mână de ajutor.
Pană ieri puteam spune că serviciul reprezintă prima problema cu care părinţii se confruntă în “primii ani”, azi pot spune “în primul an” de creştere al copilului, când acesta are nevoie de atenţie şi totodată de o persoană care să îi ţină companie şi să aibă grijă de el.
După primul an pe care guvernul îl oferă viitoarelor mămici, de la 1 ianuarie 2011, puteţi să lasati copii cu bunicii…dupa mintea îngustă a premierului. Păi media de vârsta a unui părinte care are un bebeluş este de 26 de ani. La 26 de ani a părinţilor pruncului, media de vârsta a bunicilor este de 50 de ani. Păi tot acest guvern incapabil astăzi va mări vârsta de pensionare la 63 de ani la femei respectiv 65 de ani la bărbaţi iar săptămâna viitoare băsel o va promulga. Deci bunicii vor putea să se bucure de nepot după ce acesta depăşeşte vârsta de 13-14 ani.
Astfel, tot mai multi părinţi apelează la bone sau baby-sitter. Diferenţa între o bonă şi baby-sitter este reprezentată de timpul pe care respectiva persoană îl petrece alături de copil. Astfel bona petrece foarte mult timp cu copilul, îl vede zilnic, uneori poate rămâne în casă ca bonă internă, poate dormi cu micuţul şi totodată îi poate oferi diverse lecţii educative.
Sunt părinţi care doresc ca bona să poată face exerciţii fizice cu micuţii, să îi inveţe o limbă străină, sa îi inveţe balet sau dans, cu alte cuvinte bonele respective trebuie să aiba cel puţin o pregătire profesională – ştiu o firmă în Bucureşti cu astfel de persoane pregătite numai că sunt vietnameze dar nu cred că are vreo importanţa acest aspect. Evident, costurile cerute sunt pe masura (300 – 500 euro lunar).
Dacă însă copilul este mic, se recomanda o bona tânără, cu condiţie fizică bună şi atenţie sporită, distributivă şi multă energie.
În cazul în care doriţi baby-sitter, este mai uşor să găsiţi persoana potrivită decât dacă aţi dori o bonă. Primul aspect care trebuie dobândit atunci când doriţi o bonă este încrederea, de aceea este indicat să colaboraţi cu o firmă, astfel orice aveţi de acuzat poate fi legalizat. Pe de altă parte, un aspect mai sensibil al încrederii este acela să vă puteţi lăsa copilul în serviciile bonei fără a sta ulterior cu grija. De asemenea, fiindcă micuţii se pot accidenta chiar şi sub supraveghere, este indicat să lămuriţi ce trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Poate aveţi o clinică preferată sau la care sunteţi asiguraţi şi de asemenea bona ar trebui să cunoască câteva măsuri de prim ajutor.
Până una alta, dragi votanţi ai lui băsel:
SĂ TRĂIŢI BINE! LUAŢI DE LA BĂSESCU! LUAŢI DE LA BOC! LUAŢI DE LA BĂSESCU!
